Producția de miere a României ar putea scădea dramatic în acest an, până la 14.000-16.000 de tone, din cauza secetei exagerate din unele zone ale țării. Președintele Asociației Crescătorilor de Albine (ACA), Ioan Fetea, a declarat într-un interviu pentru Focus-Energetic.ro că în perioada următoare ne vom aștepta la scumpiri, prețul mierii urmând să crească la raft cu 10-15%. Producția de miere la nivelul României s-a ridicat anul trecut la 17-19.000 tone, în creștere față de nivelul din 2012, de 14-16.000 tone.
„Anul 2014 este un an ciudat pentru apicultură, având în vedere condiţiile climatice deosebit de defavorabile activităţii. Deşi albinele au ieşit din iarnă dezvoltate, puternice, nu au putut valorifica potenţialul melifer, în special cu pomii fructiferi, din cauza ploilor. La fel, rapiţa, nectarul care a putut fi valorificat doar undeva la 50-60%. De asemenea, seceta din vestul ţării care a persistat din partea a doua a anului trecut, în iarna trecută şi în primăvară, nu a asigurat condiţii favorabile pentru dezvoltarea salcâmului şi cea de nectar, culmea, deşi în sudul ţării exista un salcâm bine dezvoltat, nu a putut fi valorificat, din cauza faptul că această perioadă s-a suprapus cu perioada de ploi intense şi în aceste condiţii nu a putut fi valorificat la adevăratul său potenţial. Producţia de nectar la salcâm este undeva între 25-30% din producţia anuală. Singura zonă în care salcâmul a realizat producţii cât de cât bunicele a fost Moldova”, a spus Fetea.
Comparativ cu 2013, care a fost un an apicol bun, cu producţie de 17-19.000 tone miere, chiar dacă din datele statistice rezultă peste 20-22.000 tone, în anul 2014 se pare că nu se vor realiza decât la 60-65% din producţia multianuală, care este de 15-17.000 tone.
Natura nu le-a fost favorabilă apicultorilor
”Din păcate, scade producţia de miere, dar din fericire fiecare apicultor mai are miere pe stoc, ei lasă o rezervă pentru albinuţe. Preţul mierii nu va creşte mult, preţul mierii în România este foarte scăzut, dar creşterea preţului va duce şi mai mult la scăderea consumului de miere pe cap de locuitor, iar apicultorul nu va avea de câştigat. Va creşte cu siguranţă preţul mierii, pentru că este o economie de piaţă, în care cererea şi oferta se reglează de la sine. Cu toate că au crescut cheltuielile cu familiile de albine, cu deplasările, dar prin faptul că mierea nu se consumă aşa de mult, sperăm că nu va creşte mai mult de 10-15% la raft, în condiţiile în care şi preţul de achiziţie a crescut la unele sortimente, de exemplu, floarea-soarelui şi salcâm, cu peste 30%”, a precizat Fetea.
Întrebat dacă există riscul ca apicultorii să-şi închidă afacerile, Fetea spune că în apicultură, pasiunea şi dragostea pentru albină nu ţine de rezultatele dintr-un an, pentru că ei depind în măsură de peste 90% de natură. „Chiar dacă avem apicultori profesionişti, exploataţii frumoase, dezvoltate, natura este cea care – cu scuzele de rigoare – ne pune beţe în roate”.
”Au mai fost ani cu producţii scăzute. Problema ţine de sacrificiile pe care apicultorii le vor face în acest an, mai ales cele financiare, care vor fi mai mari, apicultorii nu îşi vor lăsa albinele să moară, să dispară. Deja sunt judeţe în care se face stimulare cu sirop şi e ciudat că în această perioadă când culesul de floarea soarelui ar trebui să fie în toi, în unele judeţe producţia a scăzut sau florile s-au ofilit. Speranţa este totuşi în această cultură în sudul ţării”, a mai spus șeful ACA.
Potrivit acestuia, apicultorii sunt nemulţumiţi de faptul că s-a promulgat în această iarnă Legea Apiculturii, care a anulat efectiv regulamentul de stupărit pastoral, un regulament care oarecum legifera activitatea de stupărit pastoral care este cea mai importantă activitate apicolă, fiind cea care asigură culesul şi valorificarea potenţialului melifer pastoral.
„Dispărând această legislaţie, acest regulament de stupărit pastoral – a fost moftul reprezentantului Ministerului Agriculturii să anuleze acest regulament care ca parte integrantă a vechii legi – am întâmpinat greutăţi, în sensul în care în unele zone administrative, consilii locale, nu am fost acceptaţi cu stupinele din cauza unor apicultori localnici care, chiar dacă nu asigurau necesarul de stupi pentru o zonă meliferă, au obligat primăriile să nu dea autorizaţii altor apicultori din alte zone.
Problemele sunt multiple, legate de reducerea TVA, de creştere a consumului de miere în România, probleme privind protecţia sanitar-veterinară, pentru că şi în acest an au fost tratamente fito-sanitare făcute fără a se ţine cont de prezenţa albinelor în zonă, au murit albine. Mai sunt probleme şi cu impozitarea mijloacelor de transport pe care le folosim, din păcate se plăteşte impozit pe tot anul”, a adăugat Fetea.
Codaşi la consumul de miere
După producție, România se situa până anul trecut pe locul 4 în Europa, după Spania, Grecia și Germania și pe locul 5-6 după familiile de albine. În ceea ce privește consumul însă, România se află la coada clasamentului, pentru că la români nu s-a împământenit obiceiul de a mânca miere, dar și din cauză că produsul este considerat scump. România exportă totodată miere în Germania, Austria, Franța, Italia, Belgia, dar și în SUA.
Apicultorii români au acum circa 1,3 milioane familii de albine. Însă, înainte de 1989, România avea 1,45 milioane familii de albine. Președintele asociației este totuși optimist și spune că în următorii cinci ani ne vom apropia de efectivele din urmă cu peste 20 de ani. Asta cu toate că la începutul anilor ’90 scăzuseră brusc la numai 600.000 de familii.
Deși avem producții comparabile cu Franța și Ungaria, de exemplu, ei consumă însă dublu, aproximativ 40.000 tone miere anual. Un român consumă 400-500 grame de miere pe an, față de țări care consumă până la 2,5 km de miere anual: Finlanda, Danemarca, Suedia, Germania (1,5 kg), Franța (1,3 kg).
În România există 35.000 de apicultori, grupați în 300 de asociații, însă 20.000 dintre ei fac parte din Asociația Crescătorilor de Albine. Cea mai mare parte din producție o asigură floarea-soarelui (35-40%), salcâmul (15-20%), rapița (5-10%), teiul (3-5%) și restul de pajiști, pășune și fânețe.