Înainte de alegerile pentru Parlamentul European, Corina Creţu (foto) a declarat, pentru Focus-Energetic.ro, că Europa trebuie să schimbe paradigma privind ieşirea din criza economică prin austeritate. Mult mai benefice ar fi politicile de stimulare a creşterii economice decât cele de diminuare a cheltuielilor bugetare. Austeritatea excesivă nu reprezintă o soluţie, ci, mai degrabă, un obstacol în calea ieşirii din criză, susţine Corina Creţu.
– De ce aţi ales să candidaţi pentru parlamentul European şi nu cel naţional?
– Înainte de orice, trebuie să reamintesc un lucru: în toamna anului 2004 am fost aleasă în Senatul României, unde am activat până în ianuarie 2007, când România a aderat efectiv la Uniunea Europeană. A fost o experiență extrem de importantă și utilă pentru ceea ce a urmat. Am crezut că pentru mine, pentru evoluția mea ca om politic, este necesară și o experiență într-un for politic de importanța Parlamentului European. De aceea am optat pentru continuarea activității în această nouă direcție și cred că a fost o decizie bună. Pot spune că, pentru mine, și Bucureştiul, şi Bruxelles-ul sunt la fel de importante.
Cred că ne-am obișnuit deja cu ideea că Bruxellesul este, practic, o a doua Capitală nu doar pentru România, ci pentru toate țările membre. Unele dintre deciziile legislative care se iau la Bruxelles și se aplică în toate ţările comunitare, deci şi în România, influențează decisiv viața fiecărui cetățean al Europei. De aceea este evident că trebuie să fim cât mai bine reprezentaţi în Capitala Europei, pentru ca deciziile care se iau să fie cât mai avantajoase României, evident, fără a defavoriza celelelate state membre. Acolo am învățat cu adevărat cât de important este să construim alianțe, pentru a promova o decizie sau alta. Interesele noastre pot fi promovate doar dacă știm să convingem cât mai mulți membri ai Parlamentului European de justețea poziției noastre.
– De ce sunt acestea unele dintre cele mai importante alegeri europene?
– Vor fi primele alegeri desfășurate după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, adoptat în 2009, prin care s-au conferit noi competențe Parlamentului European. De exemplu, Parlamentul „alege” Președintele Comisiei. Din cele 13 de partide politice europene, cinci au nominalizat un candidat care să îi succeadă actualului Președinte al Comisiei Europene, Jose Manuel Barosso. Candidatul PSE este Martin Schulz, actualul președinte al Parlamentului European, iar PPE l-a nominalizat pe Jean-Claude Juncker, fost premier al Luxemburgului și fost președinte al Eurogrup-ului. Este un început al procesului prin care, sper eu, va fi redus deficitul de democrație, pe care cetățenii europeni îl reproșează Bruxellesului.
Pe de altă parte, Uniunea Europeană face eforturi pentru a depăși criza economică, iar acesta este un alt motiv pentru care se desfăşoară cele mai importante alegeri europene de până acum. Cred că Europa ar trebui să depăşească paradigma privind ieşirea din criza economică prin austeritate. Mult mai benefice ar fi politicile de stimulare a creşterii economice, decât cele de diminuare a cheltuielilor bugetare. Austeritatea excesivă nu reprezintă o soluţie, ci, mai degrabă, o piedică în calea ieşirii din criză şi reluării dezvoltării economiilor.
Din păcate, consecințele politice ale acestei crize – de fapt, ale modului în care ea a fost gestionată de Bruxelles – sunt, pe de o parte, reflectate în avansul partidelor extremiste, xenofobe, rasiste, anti-europene. Politicieni responsabili încearcă să arunce sarcina eșecurilor lor în spatele construcției europene, ceea ce este extrem de periculos. Europa are mai multă nevoie ca oricând de Uniune, care a fost și rămâne, înainte de orice, un mecanism de solidaritate, de mutualizare a riscurilor.
– Care credeţi că ar fi măsurile ce ar trebui luate pentru ieşirea din criză?
– Este o discuție lungă și controversată. Criza financiară, care a început în anul 2007, și criza din zona euro, începută în 2010, criza datoriilor suverne, au devastat economiile din Uniunea Europeană. A devenit clar că managementul economiilor naționale și al piețelor financiare are nevoie de o reformă profundă. Din păcate, cei care au decis măsurile economice au făcut o eroare fatală, până la urmă: au abordat dogmatic problemele, iar produsul acestor dogme a fost ”austeritatea”. În fond, este un concept care nu ține cont de realități și, ceea ce este și mai grav, nu ia în calcul consecințele economice și, mai ales, sociale, prețul pe care economiile țărilor membre și cetățenii europeni trebuie să-l plătească pentru o iluzorie soluție. Așa capătă sens avertismentul dat de John Keynes în timpul Marii Depresiuni din anii 1929-1933, anume că nu trebuie să așteptăm soluții de la economiști morți. Cu alte cuvinte, soluțiile nu sunt niciodată în trecut, ci doar în prezent și în viitor.
Aşa cum spuneam, cred că vom ieşi din criză doar printr-o dezvoltare economică sustenabilă, realizată inclusiv prin implicarea statului. Competiția la nivel global și criza financiară au zdruncinat companiile europene, multe confruntându-se cu falimentul sau fiind obligate să concedieze un număr mare de angajați. De altfel, istoria pare că se repetă. La începutul crizei mondiale din anul 1929, guvernele au aplicat exact aceleaşi măsuri de austeritate. Abia după ce au constatat că nu sunt eficiente, au început să investească masiv în economie, în special prin comenzi de stat, creând cerere internă şi, în consecinţă, locuri de muncă. Aceasta trebuie să fie soluţia şi în prezent. Nu trebuie „să reinventăm roata”! Ceea ce au făcut decidenții politici, în special cei americani, în timpul New Deal, a fost o dovadă de realism și o acțiune care a fost total dezideologizată. Austeritatea este, din păcate, o ideologie, chiar o dogmă, și de asta a și eșuat.
Trebuie să oferim avantaje competitive firmelor europene. Împreună cu guvernele naționale, trebuie să sprijinim dezvoltarea, în special dezvoltarea regională, pentru a ajuta Europa să iasă din criză. Aceste proiecte includ formarea tinerilor și a lucrătorilor disponibilizați, sprijinirea micilor întreprinderi în căutare de noi posibilități de afaceri și stimularea conexiunilor internet în zonele îndepărtate și a cercetării internaționale. Cred că o mare oportunitate o reprezintă reconstrucția țărilor din Est, în infrastructură, în agricultură, în sistemele de educație și sănătate, în cercetare dezvoltare.
– În ce ar trebui să se investească?
– În ceea ce ne pricepem să facem mai bine şi pentru care avem suficiente resurse. Adică să nu ne apucăm să cultivăm grâu pe stânci sau să susţinem înfiinţarea de ferme eoliene acolo unde nu bate vântul! De exemplu, România are un mare potenţial în agricultură şi în industria energetică, dar și în industria IT. De altfel, şi premierul Victor Ponta sublinia acest lucru. Ei bine, în aceste domenii ar trebui să investim cu prioritate. România ar putea să devină un jucător regional important în aceste domenii. Sigur, nu trebuie neglijate şi alte domenii în care avem tradiţie, precum industria mobilei, a construcţiilor de nave, industria chimică, metalurgie etc. România trebuie, și poate, să se reindustrializeze, să reducă decalajele istorice de dezvoltare.
Trebuie să învăţăm să consumăm rațional
– Totuşi, producerea energiei electrice, de exemplu, este un mare poluator, iar politica europeană tinde spre decarbonizarea economiei. Cum vedeţi rezolvată această problemă?
– Și da, și nu. Dacă este vorba de producerea energiei plecând de la combustibilii fosili, da, este un poluator. Nu, dacă încurajăm energiile alternative, nu neapărat în detrimentul producției agricole. Problema costurilor energiei alternative rămâne. Deja ne confruntăm cu scăderea competitivităţii produselor europene pe pieţele mondiale, din cauza costurilor suplimentare determinate de condiţionalităţile de mediu, un exemplu în acest sens fiind costurile generate de susţinerea energiilor regenerabile. Pe de altă parte, ne confruntăm cu costurile generate de schimbările climatice, cauzate de emisiile de gaze cu efect de seră, produse în urma activităţilor oamenilor, producerea de energie în termocentrale reprezentând unul dintre cei mai mari poluatori. Dacă preţul plătit de consumatorul final, casnic sau industrial, se vede în factură, preţul pe care îl plătim din cauza emisiilor de gaze cu efect de seră se văd mai puţin. Dar, din ce în ce mai multă lume se îmbolnăveşte, fenomenele extreme apar din ce în ce mai des. Banca Mondială arăta, într-un raport de acum câteva luni, că pierderile economice globale provocate de catastrofele naturale au crescut până la 200 de miliarde de dolari pe an în ultimul deceniu, de patru ori mai mult decât în anii ’80. În plus, în ultimii 30 de ani, aproximativ 2,5 milioane de persoane şi-au pierdut viaţa în catastrofe naturale, dintre care trei sferturi legate de evenimente meteorologice extreme, iar pagubele s-au ridicat la 3.800 de miliarde de dolari.
Multe dintre aceste catastrofe naturale, aceste crize umanitare au fost determinate tocmai de aceste schimbări climatice. Cei mai mari poluatori ai lumii sunt statele dezvoltate, precum Japonia, SUA sau Uniunea Europeană. Până la urmă, şi din cauza noastră, a europenilor, suferă ţările cele mai sărace şi oamenii cei mai nevoiaşi ai lumii. Sigur că trebuie să avem grijă de proprii cetăţeni, de bunăstarea acestora, dar nu trebuie să-i neglijăm pe cei mai puţin norocoşi decât noi, mai ales dacă tocmai noi le producem mari pierderi!
Cred că prima noastră grijă este să devenim independenți de combustibilii fosili. Asta merge mână în mână cu o altă preocupare, cea care privește eficiența energetică. Putem produce mai mult cu consumuri mai mici, putem renunța la obiceiuri care se dovedesc costisitoare, energetic vorbind. Nu trebuie să nu mai consumăm, trebuie să consumăm rațional. Este vorba și de un complicat proces de comunicare publică, de schimbare a unei culturi și civilizații materiale, centrate, de la începutul Revoluției Industriale, pe combustibilii fosili. Ea se apropie de sfârșit. Și încă nu ne este foarte clar ce punem în loc. Nu putem aștepta, însă, până când bătălia pentru resurse se va adăuga problemelor generate de schimbările climaterice.
Acestea sunt riscuri pe care nicio națiune nu le poate gestiona singură, și cu atât mai puțin indivizii. Uniunea Europeană este un astfel de mecanism, politicile sale în domeniu, un bun început. Încă un motiv pentru a ne dorim succesul și continuitatea proiectului european. Și de a vota în alegerile din 25 mai.