Sectorul agricol are o importanță strategică pentru România, dar transformarea sa structurală rămâne o provocare, se arată în raportul de evaluare intitulat ”Politicile pentru viitorul agriculturii și alimentației în România”, publicat miercuri de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE).
România are unul dintre cele mai pronunțate profiluri agricole din Uniunea Europeană, însă sectorul este caracterizat de un număr mare de ferme necomerciale foarte mici. În plus, la nivelul UE România are cea mai mare pondere a agriculturii în PIB (4,2%) și cel mai mare număr de ferme (2,9 milioane). Agricultura are o importanță strategică: asigură securitatea alimentară și este o sursă majoră de locuri de muncă, venituri și activitate economică în zonele rurale.
OCDE atrage atenția că sectorul agricol se confruntă cu provocări majore. Principala provocare este depășirea structurii duale a sectorului agricol, unde fermele mari de succes coexistă alături de o majoritate de ferme necompetitive. Aproximativ 90% dintre ferme au o suprafață mai mică de 5 ha, iar un grup mic de ferme mari (mai puțin de 1%) deține în prezent mai mult de jumătate din terenul agricol. Marea majoritate a fermelor mici pot fi considerate ferme de subzistență cu dotări tehnologice scăzute, acces limitat la credite și nicio orientare către piață.
Transformarea structurală a sectorului agricol nu este întotdeauna însoțită de o creștere a valorii adăugate pentru industriile agroalimentare, se arată în raport, potrivit Agerpres.
”Deși numărul fermelor a scăzut cu un sfert în ultimii 20 de ani, dimensiunea medie a fermelor (4,4 hectare) în România este încă printre cele mai mici din Uniunea Europeană. Schimbarea structurală a sectorului agricol a fost determinată în principal de o creștere constantă a numărului de ferme de peste 5 hectare, cu un sector emergent de ferme familiale profesionale de dimensiuni medii. Această tendință are ca rezultat o creștere a producției medii pe fermă și o creștere semnificativă a venitului mediu al fermelor. Totuși, în pofida acestor semnale pozitive, sectorul agricol continuă să fie dominat de fermele familiale mici și sunt necesare eforturi politice suplimentare pentru a accelera transformarea agriculturii românești într-un sector modern și orientat spre piață”, susține OCDE.
Instituția atrage atenția că odată cu transformarea structurală profundă a sectorului în ultimii 20 de ani, România și-a crescut exporturile de produse agroalimentare. Cu toate acestea, exporturile agroalimentare rămân concentrate în produse cu valoare adăugată redusă, cum ar fi cerealele, semințele oleaginoase și tutunul, iar acest lucru duce la o integrare limitată a sectorului agricol românesc în lanțurile valorice globale, care este relativ scăzută în comparație cu țările similare.
Conform raportului, accesul la credite și la terenuri sunt bariere cheie în calea restructurării fermelor.
”Accesul la credite este o problemă majoră pentru sectorul agroalimentar. În România, cererea nesatisfăcută de finanțare din partea fermelor viabile din punct de vedere economic și a întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri) agroalimentare (așa-numitul deficit de finanțare) a crescut dramatic în ultimii ani și este în prezent printre cele mai mari din Uniunea Europeană. Accesul la finanțare este deosebit de dificil pentru tinerii fermieri și noii veniți pe piață, care au, de asemenea, dificultăți în accesarea terenurilor agricole din cauza fragmentării proprietății. Suprafețe mari de terenuri agricole fertile sunt gestionate din ce în ce mai mult de mari corporații agroalimentare și investitori străini. Deși acest lucru poate crește oportunitățile pentru investiții productive și consolidarea terenurilor, acest fenomen și impactul său asupra restructurării fermelor trebuie mai bine monitorizate”, apreciază OCDE.
Instituția a precizat că depopularea cauzată de îmbătrânirea populației și emigrare a subminat din punct de vedere istoric dezvoltarea economică a zonelor rurale din România, ceea ce, la rândul său, a exacerbat deficitul de forță de muncă în sectorul agricol. Această tendință s-a inversat ușor în ultimii ani, existând un flux net de migrație către zonele rurale. În mod similar, în timp ce 59% dintre fermieri au 55 de ani sau mai mult, datele recente indică o creștere promițătoare a numărului de tineri fermieri care intră în acest sector.
”Deși suprafața totală dedicată producției ecologice în România se situează pe locul șapte în Uniunea Europeană, ponderea producției ecologice în totalul terenurilor agricole este relativ scăzută (mai puțin de 4%) în comparație cu media OCDE și UE-27. România și-a stabilit un obiectiv național prin Planul Național pentru Dezvoltarea Producției Ecologice de a avea 6% din suprafața totală a terenurilor destinate agriculturii ecologice până în 2030. Datele arată o creștere atât a suprafețelor, cât și a producătorilor ecologici, până la 12.000 de fermieri ecologici în 2021, dimensiunea medie a fermelor ecologice (50 hectare) fiind mult mai mare decât dimensiunea medie națională a fermelor. Cu toate acestea, o strategie mai cuprinzătoare pentru dezvoltarea sectorului organic pare necesară, deoarece creșterea prelucrării și comercializarea produselor organice nu urmează aceeași tendință pozitivă, iar piața consumului de produse organice este acoperită în mare parte de companii care importă produse organice procesate”, se arată în raport.
În ultimul deceniu, producția agricolă din România a înregistrat o creștere constantă, determinată în principal de produse precum porumbul și grâul. Pentru aceste două culturi, țara a reușit să reducă decalajul de randament față de media UE, în principal ca urmare a utilizării sporite a echipamentelor tehnice, în special în fermele mari, informează OCDE.
”Pe lângă schimbările climatice și biodiversitate, starea tehnică precară a infrastructurii de irigații din România reprezintă o provocare economică și de mediu. Irigațiile se bazează în mare măsură pe pomparea din Dunăre și din alte râuri, iar sistemele de irigații învechite duc la o eficiență hidraulică scăzută și la un cost ridicat al energiei electrice. Astfel de costuri ridicate ale apei pot fi suportate de marii fermieri comerciali, dar sunt prohibitive pentru micii fermieri. Deși nivelul apei extrase este în prezent sub pragul internațional de referință, schimbările climatice cresc cererea de apă. Strategia Națională pentru Reabilitarea și Extinderea infrastructurii de irigații își propune să crească suprafețele agricole irigate pentru a asigura condițiile necesare pentru valorificarea potențialului agricol al terenurilor productive supuse secetei, în special în sudul și estul României”, se arată în raport.
În planul pentru perioada 2023-2027, Guvernul a alocat 400 de milioane de euro pentru modernizarea infrastructurii de irigații existente la nivelul fermelor și 85 de milioane de euro pentru înființarea de noi sisteme de irigații mici la nivel de fermă. Investițiile în irigații și adoptarea practicilor agriculturii de conservare sunt strategii importante de adaptare pentru sectorul agricol românesc.
”Deși Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) a publicat numeroase documente strategice privind viitorul politicilor agricole ale țării și pașii necesari pentru îndplinira obiectivelor cheie, astfel de strategii nu au ghidat pe deplin opțiunile de politică ale țării. Alocarea resurselor financiare PAC (Politica Agricolă Comună) între diferitele instrumente se potrivește adesea cu media UE. Pentru România, având în vedere importanța sectorului său și natura unora dintre provocările cu care se confruntă, există posibilitatea de a profita de politicile flexibile ale UE pentru a implementa abordări mai strategice și mai îndrăznețe. Acest lucru ar consolida viziunea de ansamblu asupra sectorului și opțiunile de politică asociate. De exemplu, în ciuda necesității de a promova transferul de cunoștințe și inovarea, ponderea finanțării este foarte scăzută, iar sprijinul legat de producție, inclusiv pentru sectoarele nestrategice și cu emisii ridicate, reprezintă o pondere relativ mare din finanțare”, susține OCDE.
Instituția apreciază că încă de la aderarea țării la Uniunea Europeană și adoptarea PAC creșterea competitivității și viabilității sectorului a fost o prioritate politică. Acest lucru se reflectă în alocarea resurselor financiare pentru politicile de dezvoltare rurală: peste 40% din bugetul respectiv pentru perioada 2007-2013 a fost alocat axei de competitivitate, iar PNDR 2014-2022 a dedicat fonduri semnificative investițiilor și dezvoltării afacerilor. Creșterea viabilității fermelor și reducerea disparităților dintre acestea sunt obiective cheie ale Planului Strategic PAC 2023-2027 al României (CSP).
România ar putea utiliza mai proactiv diversele intervenții și flexibilitatea disponibile în cadrul PAC pentru a-și adapta mai bine politica agricolă la nevoile socio-economice specifice ale sectorului său agricol. Acest lucru s-ar putea realiza prin realocarea unei părți din peste 60% din bugetul CSP pentru plăți directe, ai căror principali beneficiari sunt un număr mic de exploatații mari. Acest lucru indică o neconcordanță între obiectivele declarate și direcția actuală a sprijinului și consolidează dualitatea sistemului. De asemenea, România a alocat 12,3% din pachetul său de plăți directe pentru plăți cuplate, se arată în raport.
Chiar dacă România s-a numărat printre cele 11 state membre care au utilizat opțiunea de transfer de fonduri din plățile directe către dezvoltarea rurală în cadrul CSP 2023-27, în practică, aceasta a transferat doar 3% din bugetul inițial. Mai mult, alegerea de a nu aplica plafonarea și degresivitatea pentru plățile directe poate exacerba tendința de distribuție a sprijinului pentru venit către fermele mai mari. Această distribuție inegală poate avea, de asemenea, un impact negativ asupra obiectivelor CSP privind eforturile de modernizare a sectorului și competitivitatea acestuia. Ar trebui depuse eforturi pentru a direcționa în continuare sprijinul către fermele mici și mijlocii care sunt viabile din punct de vedere comercial, informează OCD.