De dragul unor principii (de exemplu, scăderea evaziunii fiscale sau creşterea veniturilor la buget), Guvernul ajunge să-şi dea cu „stângu-n dreptu’”, pentru că nu vede “mai departe de lungul nasului”. Foarte multe acte normative sunt adoptate fără studii serioase asupra impactului pe care îl vor avea nu numai asupra economiei, ci şi asupra cetăţenilor. Ba, mai mult, se creează un sistem forţat, prin care se mai bagă nişte bani în buzunarele băncilor, în detrimentul cetăţenilor! Dar, poate cel mai important, se deformează competiţia pe piaţă, în favoarea marilor lanţuri de magazine străine, de tip “cash&carry”, şi în defavoarea micilor comercianţi români! Un exemplu în acest sens îl reprezintă proiectul de Ordonanţă pentru întărirea disciplinei financiare privind operaţiunile de încasări şi plăţi în numerar.
Proiectul de act normativ arată, la art. 1, alin (1), că “operaţiunile de încasări şi plăţi efectuate de persoane juridice, persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale, întreprinderi familiale, liber profesionişti, persoane fizice care desfăşoară activităţi în mod independent, asocieri şi alte entităţi fără personalitate juridică de la/către oricare din aceste categorii de persoane, se vor realiza numai prin instrumente de plată fără numerar”.
Totuşi, toate aceste persoane juridice pot, conform aceluiaşi proiect de act normativ, să facă plăţi cash în limita a 2.000 lei zilnic (n.r. – până acum, limita era de 5.000 lei). O altă derogare de la lege o reprezintă magazinele de tip Metro sau Selgros; în acest caz, proiectul de Ordonanţă prevede că magazinele de tipul Cash&Carry pot încasa, de la persoanele prevăzute la art.1, alin.(1), plăţi în limita unui plafon zilnic de 10.000 lei”. Tot 10.000 de lei este şi limita în care simpli cetăţeni pot face plăţi. Mai mult, legea arată clar, la art. 10, că românii nu pot cumpăra apartamente, case, terenuri sau maşini decât prin instrumente de plată fără numerar.
Ceea ce, altfel spus, înseamnă că autorităţile obligă cetăţenii să efectueze numai operaţiuni care implică băncile!
Nu e încurajare, ci constrângere!
Conform Notei de fundamentare, Guvernul explică adoptarea Ordonanţei prin “necesitatea întăririi disciplinei financiare, eficientizării administrării fiscale şi combaterii evaziunii fiscale şi a acţiunilor de spălare a banilor”. La “capitolul” efecte benefice, printre altele, Nota de fundamentare specifică “efectul pozitiv asupra acceptării, de către comercianți, a cardurilor de plată și încurajarea consumatorilor să utilizeze tot mai mult cardurile ca mijloc de plată”. Ceea ce o fi adevărat. Dar, din păcate, Ordonanţa nu reuşeşte decât să creeze probleme firmelor mici şi cetăţenilor, să introducă discriminare între companii, dar şi “să umfle” conturile băncilor.
Încurajarea cetăţenilor să plătească cu cardul pare, mai degrabă, o constrângere! S-a mai încercat: foarte multe companii au fost, mai mult sau mai puţin, obligate să-şi plătească angajaţii pe carduri de salarii. Urmarea: cozi la ATM-uri, în ziua de salariu, pentru ca angajaţii să-şi scoată banii de pe card! Ce nu înţeleg guvernanţii, care ne vor moderni, este cultura românilor: românii sunt cam “Hagi Tudose” din fire – le place “să simtă banul”! E ca în “Testamentul” (Psalmul VI) lui Tudor Arghezi: “Vreau să te pipăi şi să urlu: “Este!” . Cartonaşul de plastic nu le spune nimic românilor! Să obligi românul să renunţe la banul peşin e ca şi cum l-ai obliga pe american să renunţe la cec! E o problemă de cultură, în primul rând. Singura “scăpare” a autorităţilor pare să fie… telefonul mobil. Pentru tinerii din ziua de astăzi, telefonul este “ca aerul”: nu pot trăi fără el! De aceea, este posibil ca românii (în special cei tineri) “să sară” o etapă, cea a cardului, şi să treacă direct la cele mai moderne modalităţi de plată: cu ajutorul telefonului! Dar, până atunci, nu e cazul să-l obligi pe român să facă un lucru care nu-i stă în obicei!
Autorităţile “dau o mână de ajutor” băncilor
Românii pot scoate din buzunare 10.000 lei într-o zi. Dacă cineva vrea să-şi schimbe gresia şi faianţa în casă, sigur va costa mai mult. Dacă vrea să-şi schimbe mobila – iar depăşeşte limita maximă. Dacă un ţăran vrea să cumpere mai multe oi, sau vaci, sau cai – iar nu-i ajung banii în târg! Soluţia avansată de autorităţi? Românii să-şi deschidă cont în bancă şi să facă operaţiuni bancare!
Ordonanţa prevede clar şi că, la vânzarea-cumpărarea de apartamente, case, terenuri sau maşini, românii sunt obligaţi să facă aceste operaţiuni doar prin bancă. Ceea ce este un non-sens! Cum diminuezi evaziunea fiscală, dacă astfel de vânzări şi cumpărări nu presupun evaziune, având în vedere că se fac numai prin acte notariale?!
Singura explicaţie logică este că statul a găsit o soluţie “să mai bage nişte bani” în conturile băncilor! Pentru că, atunci când îţi deschizi cont în bancă, plăteşti! Administrarea contului tău de card de către bancă – te costă! Scoaterea banilor din bancă (peşin sau prin ordin de plată) – te costă din nou! Te costă şi să bagi bani în bancă, şi să-i ţii, şi să-i scoţi! Şi-atunci, de ce?!
Ba, mai mult! Băncile, în principiu, nu lucrează sâmbăta şi duminica (sau, în orice caz, lucrează numai anumite unităţi, mult mai puţine decât în timpul săptămânii). Dar, “stupoare”: sâmbăta şi duminica sunt şi zilele libere ale românilor. Cum mai cumpără gresie, faianţă, mobilă?! Iar duminica, la târg, cum mai cumpără ţăranii boi, vaci, cai, porci?! Două vaci de rasă sau un cal mai “acătării” costă “ceva” mai mult decât 10.000 lei!
Tot poporul va plăti mai mult!
Ca să pună “stavilă” băncilor, guvernanţii au anunţat că vor limita comisioanele bancare. În proiectul de Ordonanţă se prevede limitarea comisioanelor interbancare pe care banca emitentă a cardului le percepe de la banca acceptatoare, prin ale cărei terminale se realizează plata la comerciant, la 0,2% pentru cardurile de debit şi 0,3% pentru cardurile de credit. Ceea ce este “o gogoriţă”! Băncile nu vor pierde un leu! Vor transfera aceste costuri tot către clienţi.
Poate cel mai bine arată acest fapt reprezentantul uneia dintre cele mai mari companii emintente de carduri bancare, MasterCard. Reprezentanţii companiei dau exemplul Spaniei: “”Spre exemplu, în Spania, comisioanele interbancare au fost reduse cu aproape 60% în perioada 2006 – 2010 (n.r. – adică în 5 ani, nu deodată, ca în România. Şi totuşi…). Astfel, comisioanele deţinătorilor de carduri au fost majorate de către băncile emitente cu 50%. Economisirea a 2,75 miliarde de euro pentru comercianţi a avut ca efect o majorare a comisioanelor aplicate deţinătorilor de carduri de 2,35 miliarde de euro”, se arată într-un comunicat al companiei, preluat de Mediafax.
Reprezentanţii MasterCard avertizează că experienţa ţărilor unde comisioanele interbancare au fost reduse prin intervenţie legislativă a dovedit că aceste costuri au fost transferate asupra posesorilor de carduri, băncile emitente fiind nevoite să ajusteze comisioanele pe care aceştia le plătesc, pentru a compensa pierderile de venituri, rezultate în urma reducerii forţate a comisioanelor de interchange.
„Salutăm iniţiativa autorităţilor de a stimula creşterea utilizării mijloacelor de plată electronice în România, însă preocuparea noastră este să evităm transferul unor costuri la posesorii de carduri. Din experienţa de pe alte pieţe, comercianţii nu transferă beneficiile rezultate dintr-un comision mai mic către consumatorul final, prin preţuri mai scăzute la produse; în schimb, există pericolul real ca acelaşi consumator să plătească mai mult pentru utilizarea mijloacelor de plată electronice”, a declarat Cosmin Vladimirescu, directorul general al MasterCard pentru România şi Moldova.
Altfel spus, tot “poporul” plăteşte!
Până şi băncile cer o analiză aprofundată!
Băncile apreciază că trebuie efectuată o analiză a nivelului de acceptare a plăţii cu cardul şi a gradului de utilizare coroborate cu costurile de dezvoltare, în ceea ce priveşte limitarea comisioanelor interbancare, a declarat preşedintele executiv al ARB, Florin Dănescu.
De asemenea, instituţiile de credit consideră că este necesară o perioadă de consultare pentru analiza impactului costurilor asupra utilizatorilor.
Şi celălat mare emitent de carduri, Visa Europe, atrage atenţia asupra importanţei analizei tuturor posibilelor efecte ale unei reduceri drastice şi bruşte a comisioanelor interbancare printr-un cadru de reglementare adecvat, în contextul în care Guvernul vrea să limiteze comisioanelor interbancare la tranzacţiile cu cardurile de debit şi de credit. “Intervenţiile în vederea reglementării pieţei pot avea, însă, consecinţe neintenţionate. De aceea, este important să ne asigurăm că au fost analizate cu atenţie toate posibilele efecte ale unei reduceri drastice şi bruşte a comisioanelor interbancare printr-un cadru de reglementare adecvat, pentru a evita un impact negativ asupra investiţiilor în noile tehnologii de plată şi pentru a nu descuraja utilizarea cardurilor de către consumatori”, se spune într-un comunicat, preluat de Agerpres.
“Comisioanele interbancare joacă un rol esenţial în echilibrarea sistemului de plată pentru toate părţile implicate – deţinători de carduri, comercianţi, bănci emitente şi acceptatoare – şi în stimularea folosirii plăţilor electronice. Fiecare piaţă este unică şi flexibilitatea în stabilirea nivelurilor comisioanelor interbancare în Europa ar trebui să permită încurajarea opţiunii de plată potrivite pentru fiecare piaţă în parte, în special pe pieţele unde nivelul de dezvoltare a plăţilor electronice este într-un stadiu incipient”, se arată în comunicat.
Din ciclul: “De nepătruns sunt căile…Guvernului”
Dacă “ne-am lămurit” cum e cu cetăţenii – adică aceştia vor trebui să plătească mai mult pentru acelaşi bun sau serviciu (pentru că intervin plăţile către bănci), la fel şi companiile vor avea de suferit!
Un exemplu în acest sens îl reprezintă suma de 2.000 de lei invocată în proiectul de Ordonanţă. Guvernanţii nu au avut nici măcar atâta atenţie în elaborarea actului normativ încât să se pună de acord cu alte prevederi legislative. De exemplu, obiectele de inventar ale unei firme pot avea valoarea maximă de 2.500 lei. Obiectele de inventar sunt, prin definiţie, bunuri se “se consumă” în mai puţin de 1 an. Atunci, de ce o firmă nu are voie să plătească “peşin” decât 2.000 lei? Rămâne o altă enigmă guvernamentală!
O altă sursă de bani pentru bănci o vor reprezenta “POS”-urile. Dacă, până acum, băncile dădeau gratuit comercianţilor aceste echipamente, de-acum, de când intervine obligativitatea plăţii cu cardul, ce bancă le va mai da gratuit? Până la un punct, e şi firesc: la câte zeci, poate sute de mii de magazine, magazinuţe, buticuri sunt, nicio bancă nu-şi va permite să dea gratuit atâtea POS-uri! Pe de altă parte, depinde şi la ce preţ vor vinde băncile aceste echipamente către comercianţi; la preţul la care şi ele le-au achiziţionat sau îşi vor pune şi “un comision”?! La rândul lor, şi comercianţii “vor băga” în preţul mărfurilor costul POS-urile. Şi cine plăteşte în final? Tot românul! Când cumpără marfă mai scumpă!
Discriminare la cumpărături
Ca şi cum n-ar fi de ajuns, noua Ordonanţă “reuşeşte” performanţa de a introduce discriminare între comercianţi! Şi, mai ales, să distorsioneze piaţa!
Dacă o firmă vrea să facă cumpărături de la un mic comerciant român sau oricare alt hipermarket, nu poate cheltui cash decât 2.000 de lei. Ceea ce nu se întâmplă dacă face aceleaşi cumpărături de la Metro sau Selgros, magazine Cash&Carry, unde pot cheltui 10.000 de lei. De ce? Că doar factură dau şi unii, şi alţii! Or fi aceleaşi căi nebănuite ale Guvernului!
Mai mult, dacă, de exemplu, un restaurant vrea să-şi servească clienţii cu mâncare mai sănătoasă şi angajaţii vor să cumpere fructe şi legume din piaţă, de la ţărani, “ţeapă” – nu pot, pentru că se depăşeşte plafonul de 2.000 lei!
Această discriminare între micii comercianţi români şi marile magazine Cash&Carry străine nu face decât să distorsioneze competiţia corectă pe piaţă! De aceea, această propunere legislativă ar trebui să fie avizată şi de Consiliul Concurenţei!
Sigur, se va zice că astfel de plăţi fără numerar, ci prin intermediul băncilor, dacă nu vor stârpi, măcar vor diminua evaziunea. Ceea ce este o iluzie! Cine a ştiut (sau a fost lăsat!) să facă evaziune, de exemplu la legume şi fructe de import, va face şi în continuare!
De aceea, soluţia nu este înăsprirea legilor sau “inventarea” unora noi! O soluţie cu adevărat este aceea ca legile existente să fie respectate! Iar reprezentanţii autorităţile statului chiar să-şi facă datoria şi să controleze pe toată lumea, din ţară sau care îşi aduc marfa la noi în ţară! Pentru că, altfel, vor pătimi tot cei care n-ar trebui să pătimească, adică, în primul rând, românii! De aceea, înainte de a adopta un act normativ, precum este această Ordonanţă pentru întărirea disciplinei financiare privind operaţiunile de încasări şi plăţi în numerar, autorităţile ar trebui să facă un studiu de impact asupra economiei şi cetăţenilor! Pentru că, altfel, Guvernul riscă “să-şi dea cu stângu-n dreptu’”!