Comisia Europeană a validat 7 scheme voluntare prin care se recunoaşte durabilitatea biocarburanţilor, astfel încât să existe o garanţie că aceştia chiar duc la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Această recunoaştere se aplică direct în cele 27 de state membre ale UE, se arată într-un comunicat de presă al CE.
Decizia CE a plecat de la ideea că biocarburanţii pot reprezenta un înlocuitor ecologic al combustibililor fosili. „Totuşi, trebuie să ne asigurăm că pădurile tropicale şi turbăriile bogate în carbon nu vor fi transformate în plantaţii de palmieri pentru ulei sau în plantaţii de trestie de zahăr”, precizează comunicatul. CE consideră că trebuie furnizată o garanţie că, faţă de combustibilii fosili, biocarburanţii utilizaţi în UE contribuie semnificativ la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. „În acest scop, durabilitatea biocarburanţilor trebuie verificată de statele membre sau prin intermediul unor scheme voluntare care au fost aprobate de Comisia Europeană”, se arată în document.
„Trebuie să ne asigurăm că întregul lanţ al biocarburanţilor, de la producţie la livrare, este durabil. Din acest motiv, am stabilit cele mai ridicate standarde de durabilitate din lume. Schemele recunoscute astăzi la nivelul UE sunt un bun exemplu al unui sistem transparent si fiabil care asigură respectarea acestor standarde ridicate”, a declarat Gunther Oettinger, comisarul pentru Energie.
Recunoaşterea reducerilor emisiilor poluante
Pentru a beneficia de finanţare publică sau pentru a contribui la realizarea obiectivelor naţionale obligatorii pentru energia din surse regenerabile, biocarburanţii utilizaţi în UE, fie produşi la nivel local sau importaţi, trebuie să respecte criteriile de durabilitate. Aceste criterii sunt menite să împiedice schimbarea destinaţiei zonelor cu stocuri mari de carbon şi cu o biodiversitate bogată în scopul obţinerii de materii prime pentru biocarburanţi. În practică, acest lucru înseamnă că biocarburanţii proveniţi din recolte cultivate pe un teren care fusese anterior pădure tropicală sau păşune naturală, cu un ecosistem unic, nu pot fi consideraţi durabili. În plus, emisiile de gaze cu efect de seră produse de-a lungul întregului lanţ de producţie trebuie să fie cu cel puţin 35% mai reduse decât în cazul combustibililor fosili. Cu timpul, această limită va fi din ce în ce mai ridicată.
Şapte scheme durabile
UE şi-a stabilit obiectivul de a realiza o cotă minimă de 10% de energii din surse regenerabile în sectorul transporturilor până în 2020. Dacă se recurge la biocarburanţi pentru realizarea cotei, aceştia trebuie să întrunească o serie de criterii de durabilitate.
Companiile pot opta să demonstreze conformitatea cu aceste cerinţe în materie de durabilitate prin intermediul sistemelor naţionale sau prin participarea la o schemă voluntară recunoscută de Comisie. O astfel de schemă verifică unde şi cum sunt produşi biocarburanţii. Dacă sunt respectate regulile schemei voluntare, aceasta poate emite un certificat pentru produsul respectiv.
După o evaluare detaliată de către Comisie şi după numeroase îmbunătăţiri, au fost recunoscute schemele: ISCC (schemă din Germania, finanţată public, care vizează toate tipurile de biocarburanţi); Bonsucro EU (iniţiativă sub formă de masă rotundă pentru biocarburanţi obţinuţi pe bază de trestie de zahăr, cu accent pe Brazilia); RTRS EU RED (iniţiativă sub formă de masă rotundă pentru biocarburanţi obţinuţi pe bază de soia, cu accent pe Argentina şi Brazilia); RSB EU RED (iniţiativă sub formă de masă rotundă care vizează toate tipurile de biocarburanţi); 2BSvs (schemă a industriei franceze, care vizează toate tipurile de biocarburanţi); RSBA (schemă industrială pentru Abengoa, care vizează lanţul lor de aprovizionare); Greenergy (schemă industrială pentru Greenergy, care vizează etanolul obţinut din trestie de zahăr şi provenind din Brazilia).
Aceste scheme nu sunt exclusiviste. CE derulează analizează, în prezent, şi alte scheme voluntare.