Ministerul Agriculturii promite creșterea investițiilor în irigații cu 50% față de promisiunile din prezent, că tot promisiuni sunt la cât s-a făcut în acest domeniu. Noul proiect de HG propus de Ministerul Agriculturii, așa cum a fost el lansat în dezbatere publică, este mai mult o „parodie”. Lăsând la o parte faptul că inițiatorii nu au avut decența de a aduce la zi datele din vechea horărâre de Guvern în domeniu – au preluat informații „copy-paste” – alocarea „bombă” anunțată este doar ipotetică. Este nevoie de „asumarea Guvernului” pentru noua formulă a Programului național de reabilitare a infrastructurii principale de irigații. Așa scrie în actul normativ. Adică proiectul de Hotărâre de Guvern avansat de Ministerul Agriculturii are nevoie de decizia Guvernului pentru a fi adoptat. Un truism! Dar oficialii de la Ministerul Agriculturii se pot lăuda că au vrut, dar nu s-a putut. E vina altora!
Seceta din acest an a adus din nou în prim plan nevoia de irigații. În 2020, autoritățile au declarat că seceta de atunci este cea mai cruntă din ultimii 50 de ani; acum ar fi ceva aproape mai dur decât cu doi ani în urmă, dar pe suprafețe mai mici. În 2016, a fost legiferat Programul naţional de reabilitare a infrastructurii principale de irigaţii, când s-a alocat un miliard de euro pentru acest lucru. Inițial, Programul trebuia să se termine în 2020. Nicio șansă! Au urmat prelungiri succesive. Ultima vizează un Program care ar trebui să se finalizeze în 2027.
Investițiile prevăzute în fazele inițiale ale Programului nu au ținut pasul cu ceea ce se stabilise legal. Banii destinați refacerii sistemului de irigații au fost foarte puțini, astfel că, până în 2021 inclusiv, s-a folosit puțin peste 20% din suma hotărâtă, din acel miliard de euro.
Se pare că această situație nu a fost suficientă pentru autoritățile agricole, care au supralicitat și au majorat bugetul programului, dar și termenul de finalizare. „Astfel, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, sub condiţia asumării de către Guvern, prin hotărâre, a Programului naţional de reabilitare şi/sau înfiinţare a infrastructurii principale de irigaţii şi infrastructurii de desecare şi drenaj, va primi până la finalul anului 2027 suma de 1,500 miliarde euro necesară reabilitării şi/sau înfiinţării infrastructurii principale de irigaţii şi infrastructurii de desecare şi drenaj”, se arată în proiectul de HG avansat de Ministerul Agriculturii.
Tehnica legislativă arată că un proiect de Hotărâre de Guvern devine oficial dacă este adoptat de către Guvern, firesc. Astfel, prevederea că este necesară „asumarea” Guvernului pe acest Program este de-a dreptul un pleonasm.
Pe de altă parte, pentru a pune în aplicare un astfel de program este nevoie de fonduri bugetare, care, cel puțin acum, lipsesc. Numai că agricultorii reclamă lipsa unei infrastructuri viabile de udare, atât de necesară mai ales în perioade de secetă, așa cum se înregistrează în prezent. Găselnița cu „asumarea” Guvernului pe program este o acoperire excelentă în cazul în care nu se aprobă proiectul de HG. Autoritățile agricole pot să invoce că au vrut să facă aceste investiții, dar n-au vrut alții.
Aceast „ping pong” cu „asumarea” Guvernului pe un proiect de HG are un suport solid chiar în textul actului normativ.
„ La anexă, capitolul III subcapitolul 4, punctul 4.5 se modifică și va avea următorul cuprins: <4.5. Prin efectuarea investiţiilor în reabilitarea infrastructurii principale de irigaţii și desecare și drenaj se are în vedere, pe de o parte creşterea ponderii suprafeţei funcţionale din suprafaţa viabilă şi marginal viabilă economic pentru irigaţii (%) de la 50%, cât este nivelul actual, la 70% în anul 2020, iar pe de altă parte, reducerea efectelor negative ale excesului de apă asupra culturilor agricole și sustenabilității activităților agricole, urmare degradării calității solurilor și creșterii costurilor pentru reconstrucția acestora. Ţinta pe termen lung (orizont 2030) va fi de 90%>”, se arată în proiectul de HG. Inițiatorul, Ministerul Agriculturii, nici măcar nu a avut grija de a corela informațiile cu vremurile. Semn că nici nu se gândește că actul normativ va fi „asumat” și „adoptat” de Guvern.
Statistici contra
Statisticile Agenția Națională pentru Îmbunătățiri Funciare (ANIF) ridică semne de întrebare privind nevoia de irigații, dacă este să luăm în calcul datele prezentate. ANIF a pregătit 1.325.028 ha pentru irigații, dar are încheiate contracte cu organizațiile de udători pentru 808.739,23 ha. Numai că se irigă, efectiv, pe 375.033,26 ha, adică nici pe jumătate din suprafața contractată. Pentru că atât au cerut fermierii!
Cea mai mare secetă se înregistrează în 3 județe: Buzău, Galați și Vrancea. În Buzău, ANIF poate asigura apă pentru irigarea a 30.435 ha, s-au încheiat contracte pentru 18.508 ha și se udă pe 8.988 ha, adică pe aproape 30% din suprafața disponibilă la irigat! Situația se repetă în Galați, unde sunt pregătite de udat 88.020 ha, cu contract sunt 87.342 ha, dar se irigă pe 35.189 ha, adică pe 40% din suprafața pregătită. Iar în Vrancea, ANIF asigură apa pentru 4.205 ha, contractată toată suprafața, dar se fac irigații pe 1.312 ha, adică pe 31% din total.
Astfel, în condițiile în care agricultorii nu folosesc irigații nici pe 30% din suprafața pregătită pentru udat, se poate pune problema pentru ce ar fi nevoie de investiții de miliarde de euro în ceva ce nu se folosește. Și totuși, fermierii reclamă nevoia stringentă de irigații.
Autoritățile agricole trebuie să găsească explicațiile pentru care fermierii vor irigații, dar nu le folosesc atunci când le pot avea. Și să le prezinte public. Pentru că Programul avansat este din bani publici, iar contribuabilii trebuie să știe pe ce se cheltuie banii lor.