Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei a pierdut orice şansă de a mai beneficia de 166.000 ha de pădure din Suceava, după ce instanţa a decis definitiv că această structură nu este continuatarea Fondului Bisericesc din perioada interbelică, care exploata această pădure.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, joi, recursul declarat de Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei – Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor şi a menţinut decizia Curţii de Apel Cluj din 13 noiembrie 2013, instanţa care respinsese retrocedarea celor 166.000 de hectare de pădure revendicate de Fond, informează Agerpres. Iniţial, în 2007, Tribunalul Suceava a dat câştig de cauză Fondului Bisericesc şi a obligat Romsilva – Direcţia Silvică Suceava şi statul român, prin Ministerul de Finanţe, să pună la dispoziţia Fondului Bisericesc o suprafaţă de 166.613 de hectare.
Fundaţia privată Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei, din care fac parte mai multe persoane fizice, este condusă de arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, ÎPS Pimen. Aceasta dorea să intre în posesia a 166.000 de hectare de pădure de pe raza judeţului Suceava, precum şi a 150 de clădiri şi a peste 1.000 de kilometri de drumuri forestiere.
Fundaţia susţine că este aceeaşi persoană juridică cu o altă fundaţie, cu nume identic, înfiinţată de statul austriac.
Disputa juridică a fost extrem de încrâncenată. Vechiul Fond a fost creat de statul austriac, în secolul al XVIII-lea, ca să administreze mai multe averi ale mănăstirilor, primite de acestea de la domnii şi boierii Moldovei pentru susţinea unor acţiuni în folosul credincioşilor. Prin “Regulamentul bisericesc”, emanat de la autoritatea statală, a luat naştere Fondul Bisericesc. În esenţă, acest Fond era o fundaţie de drept public, administrată de funcţionari ai statului şi care avea drept scop emanciparea provinciei (veniturile se folosesc pentru a acoperi “cheltuielile pentru feţele bisericeşti şi pentru şcoli”, iar surplusul pentru “binele obştesc, al religiunii şi al omenirii”). Potrivit Curţii de Conturi, din punct de vedere al drepturilor de proprietate asupra patrimoniului fundaţiei, statul austriac era titular.
După unirea Bucovinei cu România în anul 1918, statul român a preluat drepturile asupra Fondului Bisericesc, iar trecerea administraţiei Fundaţiei de la stat la Mitropolia Bucovinei şi invers, de câte două ori, în perioada 1918 – 1925, nu a schimbat cu nimic raporturile juridice anterioare.
Bătălie juridică durează de mai mulţi ani, iar structura actuală nu a fost recunoscută drept continuatoarea Fondului interbelic, astfel că şi pădurile nu mai pot fi revendicate. Între timp, în 2004, Guvernul Năstase a împroprietărit Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor 90.000 ha de pădure, în contul celor 166.000ha, dar pe care Biserica le-a pierdut după ce tot un PSD-ist a contestat ordonanţa prin care se stabilea acest lucru. Culmea este că ordonanţa de urgenţă a fost declarată neconstituţională, iar Arhiepiscopia a rămas fără pădurea râvnită.